Maica Domnului a rasadit credinta in Sfantul Munte Athos

Neamurile pamantului, cufundate in intuneric si in umbra mortii, in zbuciumul lor ingrozitor care le tortura intreaga fiinta, isi indreptau preivirile si mainile spre Tara Domnului, spre Ierusalim, de unde asteptau cu ardoare venirea Luminii mantuitoare. Dupa inaltarea Mantuitorului la cer si pogorarea Duhului Sfant, urma ca Sfintii Apostoli sa plece a propovadui Evanghelia la toate neamurile pamantului; totusi ei au ramas in Ierusalim pana la edificarea Bisericii de acolo, cat mai aproape de desavarsire. Aici Maica Preacurata, impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul, a fost marotra oculara la uciderea Sfantului Arhidiacon Stean.
Sfintii Apostoli au lucrat cam doisprezece ani in Ierusalim, avand in mijlocul si in sfatul lor pe Preacurata Maica. Pentru implinirea poruncii Mantuitorului: "Mergeti in toata lumea si predicati Evanghelia la zidirea", Sfintii Apostoli adunati in sobor, impreuna cu Preacurata Maica, au facut sfat sa traga la sorti, spre a vedea in ce locuri ale lumii va randui Domnul pe fiecare a-si desfasura activitatea apostoleasca. Atunci a tras si Maica Domnului sort pentru activitatea Ei in viitor, luand parte la ostenelile apostoliei. Dumnezeu Cuvantul i-a destinat Maicii Sale, prin sort, pamantul Ivirului, Georgia, Caucazia, de unde il avem pe Mitropolitul Antim Ivireanul (1708-1716).
Maica Fecioara, primind cu bucurie aceasta destinatie, a multumit lui Dumnezeu si a inceput a se pregati de plecare in acele parti ale Ivirului. Atunci Ingerul Domnului a oprit-o sa nu plece, zicandu-i: "Maica Preacurata! Nu te departa acum de Ierusalim, Tara care-ti este destinata de Dumnezeu, se va lumina, insa nu chiar acum; ci mai tarziu. Aceasta latura va ramane tot sub protectia Ta. Acum insa primeste ingrijirea si luminarea altei laturi de pamant, in care Te va randui Dumnezeu". Maica Domnului, ascultand ca si altadata cuvantul lui Dumnezeu, transmis prin Ingerul Sau, s-a supus poruncii Dumnezeirii. Astfel a ramas pe loc in Ierusalim, pana ce i se va vesti de sus a se duce in acea parte randuita de Cel Preainalt.
Lazar cel inviat a patra zi de Domnul, a mai vietuit inca treizeci de ani, hranindu-se numai cu bucate dulci. Cunoscand el pornirea rautacioasa a Iudeilor care-l urmareau sa-l ucida, a fugit in ostrovul Ciprului. Acolo a fost hirotonit Arhiereu si randuit Episcop de Apostolii Pavel si Varnava. Lazar dorea foarte mult ca sa vada pe Preacurata Maica Domnului nostru Iisus Hristos, pe care n-o vazuse de multa vreme, deoarece nu cuteza sa se mai duca in Ierusalim de frica Iudeilor.
Dorind din tot sufletul sau sa o mai vada, a scris o scrisoare Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, ca de voieste si poate, sa vina la Cipru. Preacurata Maica Fecioara binevoind a face acest drum si osteneala, i-a raspuns lui Lazar sa-i trimita o corabie caci voieste sa vina pana acolo. Lazar, plin de bucurie la primirea acestei invoiri a Maicii Preacurate, a si indeplinit cererea, trimitand o corabie cu oameni credinciosi de-ai sai la Ierusalim. Ajungand cu bine in Ierusalim, ii aduc vestea cea placuta Maicii Sfinte, care astepta. Maica Domnului atunci a rugat pe Sf. Ap. si Ev. Ioan sa mearga cu Dansa spre a o insoti la drum. Invoindu-se, au plecat impreuna si cu alti ucenici.
Dupa ce au calatorit pe mare bine si cu liniste, timp de un ceas, s-a dezlantuit o furtuna puternica pe apa, care i-a inspaimantat groaznic. Furtuna aceea infricosata i-a impins cu corabia, contra vointei lor, spre poalele Muntelui Ascalon, adica Athosul de astazi.
Muntele acesta in acele vremuri era plin de idoli si capisti idolesti. Capistea idolului Apolon era cea mai inalta si mai bine inzestrata decat toate celelalte capisti. Sumedenie de lume venea din toate partile pentru a se inchina in acea renumita capiste, fiindca acolo primea felurite preziceri si raspunsuri despre cele viitoare de la dracii care locuiau in idolii capistei. Spiritele infernale din idoli faceau felurite naluciri inaintea lumii ce se aduna acolo, le ghicea, spunandu-le unele lucruri si intamplari care se potriveau, altele se intamplau chiar asa, incat lumea credea cu tarie in acei idoli. Astfel amagea diavolul lumea, pentru ca sa i se inchine si sa-i slujeasca, spre a-i ramane pururea supusa. Vai si amar poporului prostit si inselat de Satana.
Corabia cu Maica Domnului, cu Sf. Ioan Evanghelistul si credinciosii ucenici, s-a apropiat din ce in ce mai mult de munte. Ajungand corabia cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria la tarm (limanul lui Climent), indata toti idolii din muntele Ascalon s-au prabusit cu fetele la pamant, ca odinioara idolul Dagon inaintea Chivotului Sfant (1Reg 5). Demonii iesind din idolii muntelui, racneau infiorator si strigau poporului inselat prin idolul Apolon, zicand: "Oamenilor! Noroadelor! Maica Mirelui Imparat Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvantul". Astfel, demonii care erau in idoli fiind siliti de puterea lui Dumnezeu, contra vointei lor, marturiseau adevarul inaintea lumii. Dupa cuvintele acestea ale demonilor, idolul Apolon s-a rupt din inaltimea locului sau, si cu diavolul cel mare ce locuia intr-insul impreuna cu o parte de piatra din munte, s-au prabusit in mare.
Poporul adunat acolo in munte, se mira mult de cele ce auzea si se vedea facandu-se si infricosandu-se de strigatele demonilor, de indemnurile acelea care ieseau din idoli, au pornit grabnic de acolo la tarmul marii, la schela, la locul pe care astazi se afla Sfanta Manastire a Ivirului. Acolo vazand corabia si pe Maica domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvantul, i s-au inchinat si au primit-o cu mare bucurie. Plini de mirare si cu multa bunavointa, au intrebat pe Maica Domnului:
"O! Stapana si Doamna, Maica Marelui Dumnezeu, Fiul Celui Preainalt! O! Maica pururea Fecioara! Rugamu-ne Tie, sa ne spui si noua, cum ai nascut pe Cel neicaput nicaieri? Cum ai hranit cu lapte pe Cel ce toate le-a creat, le tine si le hraneste? Cum ai purtat in brate pe Fiul lui Dumnezeu Tatal Ceresc"? Acestea si aletele multe intrebau popoarele, coborate din Munte, pe Maica Sfanta, in jurul careia se adunasera.
Atunci Preacurata Maica le-a istorisit despre Iisus Hristos Fiul Ei, Dumnezeu-Cuvantul si despre Dumnezeiasca Lui invatatura, lucrare mantuitoare, despre activitatea Mesianica, despre Patimile, Crucuficarea si Proslavirea Sa. Auzind acestea, lumea adunata acolo s-a aruncat la pamant si s-a inchinat cu multa credinciosie Dumnezeului Celui intrupat dintr-insa, aratandu-i multa recunostinta.
Atunci lumea aceea crezand despre toate cele propovaduite de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, au primit Cuvantul si sfaramandu-si toti idolii, s-au botezat in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Dumnezeul cel viu, adevarat, universal si vesnic. Apoi, imputerniciti de rugaciunile Preacuratei Maici, au cutreierat muntele, si toti idolii ce se aflau inaintea lor, ii sfaramau si capistile le surpau.
Dupa ce s-au mai curatat si altii cu lumea aceea de negura credintei si de idolatria lor, si crezand intr-adevar in Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant, si s-au botezat, Maica Domnului nostru Iisus Hristos Dumnezeu, a zis: "Acest loc ales si placut are sa fie al meu, dupa sortul ce mi-a cazut aici, fiindca imi este dat mie de catre Fiul si Dumnezeul Meu!".
In acelasi timp le-a randuit ca povatuitor pe unul din ucenicii credinciosi, care venise cu dansa. Cereasca Imparateasa si Maica Luminii, bibecuvantand poporul luminat, cu fata vesela le-a grait astfel: "Darul lui Dumnezeu sa fie peste locul acesta si asupra celor ce vor vietui aici cu credinta, cu evlavie si cu dragoste, pazind poruncile Fiului si Dumnezeului Meu. Si toate cele trebuincioase vietii pamantesti le vor avea cu indestulare si cu putine osteneli, vietuitorii piosi ai acestui loc; viata cereasca li se va darui si mila Fiului Meu nu se va ridica de la dansii pana la sfarsitul veacurilor. Locului acestuia eu ii voi fi aparatoare si fierbinte mijlocitoare pentru dansul catre Dumnezeu, si pentru cei ce vor petrece aici dupa voia si placerea Fiului Meu Hristos Dumnezeu-Cuvantul".
Dupa luminarea, edificarea, botezarea si binecuvantarea poporului, in prezenta multimii ce i se inchina, Maica Preacurata, insotita de Sf. Ioan feciorelnicul si ceilalti credinciosi ucenici, s-a suit in corabie si au plecat pe mare spre ostrovul Ciprului. Ajungand acolo au iesit din corabie si s-au dus la Sf. Lazar Episcopul Ciprului, caruia i-a povestit toate cate i s-au intamplat ei pe cale si la muntele Athonului. Acolo Maica Preacurata s-a veselit duhovniceste cu Lazar si cu toti credinciosii, zabovind adeseori in rugaciuni, in post si-n convorbiri edificatoare si mult folositoare de suflete. Maica Domnului i-a lucrat un omofor Sfantului Ierarh Lazar si i l-a daruit sa se foloseasca de el in slujbele sale arhieresti.
Dupa catva timp de inalta petrecere duhovniceasca in Cipru, Maica Domnului s-a suit in corabie si a plecat la Ierusalim.
Dupa o veche traditie, cand s-a apropiat de trecerea din aceasta viata a Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, apostolii au venit de la marginile lumii si s-au adunat toti la Ierusalim. Iisus S-a aratat si El langa Mama Sa in clipa mortii si a primit Sufletul, si Sfantul ei corp a fost ingropat in Gradina Ghetsimani. Cand Apostolii au deschis mormantul a treia zi, l-au gasit gol si l-au inchis din nou fiind incredintati ca Domnul a luat cu Sine la cer si corpul Preacuratei Sale Mame.

Acest text este luat din Proschinitarul Sfantului Munte al Athonului, editat la 1856 Bucuresti, cu binecuvantarea P.S.S. Nifon Mitropolitul Ungro-Vlahiei, in zilele V.V. Barbu Dimitrie Stirbei