LA MULTI ANI ROMANIA!

Astazi este 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei! Asadar "La Multi Ani Romane!"
Astazi este ziua pamantului pe care Dumnezeu l-a binecuvantat si l-a daruit neamului romanesc spre mostenire! Un neam destul de vechi, un neam care a aparut inainte sa Se nasca Mantuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, daca ne aducem aminte de Burebista, apoi de Decebal si Traian, si ajungem in timpul contemporan, tot la Traian, dar la Traian Basescu.
Astazi este ziua singurului popor de origine latina, dar cu religie slava, cum se zicea in vechime!
Chiar daca astazi multi nu ne privesc cu ochii buni, totusi noi suntem un popor binecuvantat de Dumnezeu numai daca ne uitam la minunatiile acestei tari si la bogatiile ei!
Este una din tarile foarte frumoase ale lumii, insa datorita oamenilor lenesi, sau fara idei, aceasta tara a ajuns sa fie privita de straini cu ochii rai si sa zica acestia ca avem o tara urata.
Este timpul sa mergem mai des la Biserica, sa ne rugam in culcare si in sculare la Dumnezeu pentru a ne lumina mintea si sa facem din aceasta tara, minunata tara de alta data care inflorea incontinuu.
LA MULTI ANI ROMANIA!!!

Despre azi..............si despre maine

Dragi cititori, tinand cont ca astazi suntem in 24 noiembrie2007 o zi importanta pentru mai multi din diferite motive, fie religios, fie politic, fie fotbalistic....

Acum eu va voi spune cate putin din fiecare, caci daca v-as bate toata ziua la cap cu Dumnezeu e posibil sa nu mai viziteze nimeni acest blog.
Si spunandu-va cate putin din fiecare voi va veti da seama de ajutorul lui Dumnezeu in viata omului indiferent de activitatea pe care o interprinde.
Astazi 24noiembrie2007 sunt convins ca cei care vor sa ajunga in Imparatia Cerurilor au mers spre seara la slujba Vecerniei, sau cum mai este ea numita, Rugaciunea de seara!
Maine, este Duminica, iar Bisericile vor fi pline cu credinciosi cu ravna pentru Domnul nostru Iisus Hristos.
Cine vrea sa se mantuiasca nu trebuie sa lipseasca Duminica de la Sfanta Biserica, caci nicaieri nu este rugaciunea mai profunda ca in Casa Domnului. Lucrul acesta il stim si de la Mantuitorul Hristos Care zice: "Unde sunt doi-trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu!"
Iar cine impleteste rugaciunea cu fapte bune si Dumnezeu ii intinde mana Sa si il ajuta in aceasta viata pamanteasca, dar mai ales intinde mana Sa pentru a-l ridica pe acela in ceruri!

Lucrul acesta s-a vazut si in aceasta seara pe stadionul din bulevardul Ghencea! Acolo unde un om cu o inima foarte mare a pus suflet, iata ca in aceasta seara a venit si mana Domnului (fiind piciorul lui Rica Neaga) si a ajutat-o pe Steaua sa invinga pe Dinamo.
Nimeni nu poate zice despre acest meci ca a fost castigat de Steaua tactic, sau ca si-a dorit mai mult victoria....vrajeli de doi bani...intr-un meci ca acesta numai ajutorul divin poate sa invinga!
Iar la Steaua exista un om cu o inima extraordinar de mare, care ajuta pe majoritatea oamenilor care ii cer ajutorul...singurul si marele sau defect este lauda de sine!
Nu stiu daca stiti "Pilda fariseului si a vamesului", dar o gasiti in Sfanta Scriptura, mai exact la Evanghelia dupa Sfantul Matei, la Predica de pe munte, cap 5-7!
Si dupa ce veti citi aceasta pilda (eu va recomand sa cititi toata Predica de pe munte caci este o colectie de pilde foarte frumoase) veti intelege de ce lauda de sine este un mare defect!

Trecand peste aceste lucruri remarcam ca maine 25noiembrie2007 suntem chemati la vot, sa alegem europarlamentarii si sa votam referendumul!
Haideti oameni buni sa mergem si sa votam fiecare cum gandeste, fiecare cum crede ca este mai bine pentru el, caci si Mantuitorul Hristos ne spune: "Dati Cezarului ce-i al Cezarului si Domnului ce e al Domnului!".
Si pana la urma de ce sa decida altii in locul nostru, traim in tara aceasta si trebuie sa ne pese de ea (chiar daca ne ocupa tot timpul cum spune Mircea Badea)....este viitorul nostru si nu trebuie sa ni-l aleaga altii....si tu poti hotari soarta Romaniei!

Dumnezeu sa ne ajute si sa lumineze mintea celor ce maine vor fi alesi!

Povestire de vedenia oarecaruia Ioan, foarte de folos

Fost-a un om pe vremea imparatului Constantin cel Mare, cu numele Ioan, care era cunoscut imparatului prin mestesugul sau. Acesta, avand viata inrautatita, nu a gandit niciodata la gheena. Iar Domnul, Cel ce pe toate le iconomiseste spre folos, a oranduit indreptarea lui prin vedenie.
Caci acesta a vazut o data in vis ca a adus imparatului Constantin un lucru din mestesugul sau si ca pentru aceasta, vorbea imparatului cu indrzneala si se bucurau impreuna. Dupa aceasta a vazut pe imparatul ca scoate o sabie goala si, strangandu-i parul la un loc, se grabea sa-i taie capul fara mila; iar Ioan pleca gatul sau, socotind ca glumeste cu imparatul.
Insa in vreme ce facea aceasta, a auzit pe imparatul care cu groaza ii zice: "Cand sabia va atinge parul tau, atunci gatul tau se va umple de sangele tau". Deci i s-a parut lui ca i s-a taiat gatul, si cand sabia a venit spre piept, nedumerindu-se si temandu-se, Ioan cauta ajutor de la cineva; si de frica si de groaza acelei lupte s-a trezit, si venindu-si in fire, sta cu totul spaimantat.
Deci, facandu-si semnul crucii peste trupul lui, zicea: "Multumescu-ti tie, visule, ca aceasta lupta grozava mi-ai aratat-o numai ca nalucire, nu si ca fapta". Si asa a ramas iarasi nepocait si neindreptat.
Iar dupa catava trecere de vreme, a cazut la grea boala si chema ajutorul lui Dumnezeu. Atunci a vazut iarasi, dar nu in vis, ci in uimire fiind, ca sta de fata la un divan judecatoresc. Vedea inca si un infricosator imparat sezand pe scaun si imbracat cu podoaba imparateasca si arhiereasca si de-a dreapta si de-a stanga lui, sedeau oarecare barbati, cu sfintita cuviinta si cucernicie, iar el sta dedesubtul acelora; de-a dreapta imparatului , sedeau oarecare fameni tineri si frumosi, iar de-a stanga lui, sedea unul mai smerit si mai primitor.
Iar in partea di spatele imparatului, era o prapastie foarte adanca si intunecata, care numai la vedere pricinuia frica nespusa si durere mare. Deci, in vreme ce el sta cu frica si cu cutremur, i-a zis lui imparatul cel ce sedea: "O, tinere, oare stii cine sunt Eu?" Iar Ioan i-a raspuns: "Stiu, Stapane, ca Tu esti Cel ce Te-ai intrupat, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, precum dumnezeiestile noastre Scripturi glasuiesc".
Iar imparatul a zis catre dansul: "Si daca tu din Scripturi Ma cunosti, si cunosti si inca pe cei impreuna cu Mine sezatori, cum ai uitat amenintarea care cu cativa ani inainte ti-a facut tie imparatul Constantin? Sau nu intelegi ceea ce iti zic?". Iar Ioan i-a raspuns: "Inteleg, Stapane, caci inca am in inima mea frica groazei aceleia". Si a zis imparatul: "Daca ramasitele fricii aceleia le ai inca in inima, cum staruiesti in rautati? Invata-te prin cercare, ca Eu am fost Cel ce si mai inainte ti-am dat tie groaza aceea, si nu Constantin".
Si acestea zicand, a vazut Ioan ca numai cu semnul a poruncit si imparatul celor ce-l inconjurau ca sa arunce pe Ioan in prapastia ce se vedea in spatele lor. Si indata ce au inceput famenii sa impinga fara mila pe Ioan in prapastie, indata el a chemat ajutorul Nascatoarei de Dumnezeu, ca i se paruse ca a vazut pe Nascatoarea de Dumnezeu acolo in mijloc. Si indata a auzit pe imparatul zicand: "Lasati-l pe el sa mearga, pentru rugaciunile Maicii Mele".

ACEASTA POVESTIRE O GASITI SI IN "VIETILE SFINTILOR DE PESTE TOT ANUL"

De retinut din aceasta povestire as zice eu ca ar fi finalul, adica, inaltand rugaciuni catre Nascatoarea de Dumnezeu si, nu numai, ci tuturor Sfintilor capatam trecere inaintea lui Dumnezeu.
Un alt lucru de retinut ar fi ca rugaciunea facuta chiar si in ultimul moment al vietii, sau al doisprezecelea ceas cum zic unii, dar din tot sufletul, cu ardoare si lacrimi puternice aduce fericirea vesnica!
Asa sa ne ajute si noua si cu rugaciunile Sfintilor praznuiti astazi 23noiembrie dimpreuna cu rugaciunile Maicii Domnului, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! AMIN!

In loc de titlu..........

Orice lucru pe care il face omul trebuie sa poarte un nume, precum si Adam a numit fiecare faptura pe care a creat-o Dumnezeu,asa cum vedem in cartea Facerii! Asa si orice articol, sau aberatie cum spun altii, trebuie sa poarte un titlu. De obicei titlul la un articol trebuie sa atraga pe cititor si sa cuprinda in sine subiectul articolului. Un titlu reusit face cat "n" pagini scrise.
Nu stiam despre ce sa scriu in aceasta seara, si pentru a ma apuca de scris trebuia sa pun un titlu...si m-am gandit sa pun "In loc de titlu..." si sa scriu ce imi vine in cap! Asa am ajuns sa vorbesc despre titlu, despre nume, despre inceput....
"Si la inceput peste tot erau ape si Duhul lui Dumnezeu se plimba pe deasupra apelor....." cam asa a inceput Dumnezeu lucrarea minunata a crearii pamantului....lucrarea minunata de creare a omului!
N-are rost sa amintesc acum ce a facut Dumnezeu in prima zi, in a doua, etc. pentru ca sunt sigur ca toti stiti, iar cei care nu stiu, sigur, macar de curiozitate, vor lua Biblia si vor citi ca sa afle! Iar daca cineva va face acest lucru eu m-as bucura foarte mult pentru ca am mai facut pe cineva sa deschida cea mai mare intre carti, cartea insuflata de Duhul Sfant si, anume Biblia sau Sfanta Scriptura!
Trec peste aceasta mica paranteza si ajung la crearea omului! Omul a fost creat in a sasea zi a creatiei, dupa-amiaza! Si vazand Dumnezeu pe om singur s-a hotarat sa ii faca ajutor! Si a adus somn adanc asupra lui Adam si a luat o coasta iar locul ei a plinit-o cu carne, si a facut ajutor lui Adam, iar acesta a numit-o femeie, deoarece era creata din coasta lui!
Astfel, aparand pe pamant barbat si femeie cei doi nu aveau nimic de facut, decat sa asculte de Dumnezeu. Iar Acesta le-a zis ca poate gusta din fructele oricarui pom, numai din fructele pomului din mijlocul Edenului nu pot gusta, deoarece este pomul cunostintei binelui si raului.
Intr-una din zile cel mai siret animal si, anume sarpele, a convins-o pe femeie sa guste din fructul oprit, iar femeia i-a dat si barbatului...iar Dumnezeu vazand aceasta a blestemat samanta femeii si samanta sarpelui spunand: "Dusmanie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei, aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul..." (Facere3,15).
Apoi Dumnezeu a dat prima proorocie mesianica spunand: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul..."
Insa in ziua de azi, datorita faptului ca foarte putini oameni mai citesc Biblia si foarte putini merg la Biserica, aceasta porunca cred ca nu a mai ajuns in intregime la oameni, deoarece din aceasta porunca: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul..." majoritatea dintre ei nu au retinut decat faza cu "inmultirea".
Adica in ziua de azi crestinii limiteaza totul la sex, insa nu se gandesc ca in urma acestui act, placut in sine, apar si copii care nu au nicio vina...iar acestia fie sunt avortati din primele zile de cand au fost conceputi...fie ajung copiii strazii!
Oameni buni ar trebui sa va ganditi mai bine inainte sa faceti un astfel de lucru...haideti sa mergem mai des la Sfanta Biserica, sa mai rasfoim cate un pic Biblia si sa aflam adevaratul scop al nostru pe pamant, sa fim fericiti alaturi de Dumnezeu si sa stam de-a dreapta Fiului!
Asa sa va ajute Dumnezeu!

21noiembrie2007............pe scurt

Astazi,21noiembrie2007, Biserica Ortodoxa Romana serbeaza Intrarea Maicii Domnului in Biserica! Acest lucru s-a petrecut pe cand Sfanta Copila avea numai trei ani de zile, iar Sfintii ei Parinti aducandu-si aminte ca I-au promis Lui Dumnezeu ca daca nu ii va lasa sterpi, pruncul il va darui Lui caci "Ale Tale dintru ale Tale,Tie Ti-aducem de toate si pentru toate!", au strans fecioare multe si copile de varsta ei si au dus-o din Nazaret in Ierusalim(aproximativ 150km) in cca 3 zile! Pe drum au condus-o pe Sf. Copila si ingerii care ii cantau din Psaltire cantari potrivite, precum si David a facut la aducerea Chivotului Legii in Templu! Ajungand la Templu, pentru a intra in acesta trebuiau urcate 15 trepte, iar parintii dorind sa o ajute sa urce, tinand cont ca avea doar trei ani, ea s-a desprins si a urcat singura treptele precum o porumbita care zbura! Ajungand la intrare, atunci a luat-o in brate arhiereul Zaharia (tatal lui Ioan Botezatorul) si a dus-o in Sfanta Sfintelor, locul unde nu avea voie niciun preot sa patrunda, ci numai arhiereul, si acesta o singura data pe an si atunci cu jertfa animalica! Apoi a dat-o in grija fetelor celor mai in varsta pentru toata perioada sederii Sfintei Fecioare la templu. Ea a stat aici vreme de 12 ani si toata ziua se ruga in Sfanta Sfintelor, iar in jurul orei 18 Arhangelul Gavriil ii aducea hrana ingereasca. Caci ea cat a stat la templu nu s-a hranit cu hrana pamanteasca! Iar spre seara se retragea in camera ei unde-si indeplinea conditia pamanteasca (trebuia sa coasa vesminte,sa faca curat in templu,etc) dar lucrurile acestea le facea cu Rugaciunea in gand! Cand a implinit 15 ani,varsta la care trebuia sa se retraga din templu, parintii ei fiind mortii, a trebuit sa o ia in ingrijire un tutore, iar cea mai apropiata ruda a sa a fost Sf Iosif. De aici mai departe mai toata lumea ar trebui sa stie cum Sf Fecioara a primit vestea Nasterii si toate celelalte care au urmat.......daca nu alta data va zic!

Despre BOTEZ

Botezul este o taina de o mare bogatie, asa cum arata numele multiple date in Noul Testament. El se da nu numai pentru iertarea pacatului stramosesc si numai copiilor (Ioan 3, 3; Rom. 6, 3-5). Botezul este si experienta personala a Cincizecimii, deoarece cel nou botezat intra acum in adunarea vazuta a Bisericii, alaturandu-se celor ce s-au sfintit in Ierusalim. De aceea, conditia esentiala a botezului este marturisirea pacatelor si afirmarea personala a Simbolului de credinta: <>. <> trebuie repetat si la primirea Tainei Impartasaniei, care e nedespartita de botez.

Prezenta Duhului Sfant in crestinul botezat este de o valoare incomparabila. Aceasta este asigurarea ferma ca cel botezat va fi cu Hristos in veci: <<>> (Gal. 3, 27). <> este insa o experienta constienta, activa. <> (Simeon Noul Teolog, Cuvantare morala, IV). Crestinul botezat nu este un corp inert, un cadavru. De aceea simtirea harului este un semn autentic al nasterii din nou inceputa la Botez. Crestinul este uns, consacrat, ca ostas al lui Hristos, al carui nume este inscris in Cartea vietii.
In practica Bisericii apostolice, pastrata in traditia ortodoxa, Botezul, Mirungerea si Impartasania formeza un singur si inseparabil <>. De altfel, Evanghelia de la botez: Matei 28, 16-20, introdusa de Apostol: Romani 6, 3-11 si de <>, se citeste dupa ungerea cu sfantul Mir a copilului. Dupa botez si mirungere, copilul este adus in fata altarului unde primeste Sfanta Euharistie. Cu aceasta, intrarea sa in Biserica vazuta este completa.

Ungerea cu Mir (instituire: Fapte 8, 14-17) este taina in care, prin ungerea cu Mir (sfintit de patriarhul Bisericii) pe organele de simt ale trupului si prin invocarea darului Duhului Sfant: <>, cel botezat este consfintit in unirea sa cu Hristos, i se confera darurile Duhului Sfant, fiind consacrat pentru o slujire in Biserica vazuta. Marturisirea de credinta ortodoxa (1642) face o analogie intre venirea Duhului Sfant asupra apostolilor la Cincizecime, si conferirea darurilor Duhului celor botezati prin Taina mirungerii: <> (Intrebarea CIV). Nicolae Cabasila ( Viata lui Hristos, III, 1-7) gaseste un element comun intre hirotonia preotilor si ungerea celor botezati, deoarece ambele se fac prin invocarea Duhului Sfant si prin punerea mainilor: <> <>.

Taina se da celor botezati prin afundare intreita in apa, in numele Sfintei Taine, dupa fagaduinta facuta chiar in Vechiul Testament (Ioil 3, 1; Fapte 2, 17). Potrivit principiului: fiecare Taina are efectul ei propriu, mirungerea este Taina <> ( Viata in Hristos III, 1). Daca prin botez crestinul participa la crucea, moartea si invierea lui Hristos, prin mirungere el participa la energiile Duhului Sfant, primind pecetea sfinteniei harului. Innoit prin baia botezului, credinciosul devine <> prin ungere (I Ioan 2, 20). Mirul este simbolul regenerarii, dar si al darurilor Duhului Sfant: <<>> (II Cor. 1, 21-22).

Mirungerea este o conditie de primire in Biserica Ortodoxa si la Impartasania acesteia, pentru cei ce au primit botezul in sanul si dupa ritualul altei Biserici crestine. Potrivit practicii Bisericii vechi, unele confesiuni crestine separa timpul botezului de timpul mirungerii (sacramentul confirmarii), pentru motive catehetice si pedagogice (la o varsta cand copiii sunt constienti si responsabili). In acest caz, confirmarea este facuta de episcopul locului, ceea ce pune in relief foare bine integrarea copilului in Biserica locala, reprezentata de episcop.

La patruzeci de zile dupa botez, copilul, baiat sau fata, este adus de parinti impreuna cu nasii la biserica pentru ritualul numit <>, care consta in introducerea copilului in altar si inchinarea lui in fata sfintei Mese. Cu aceasta el sau ea devine, in mod deplin, madular nou al parohiei respective.

Un fel de ....introducere

Acela din imaginea din dreapta sunt eu,Nicusor Oprea,elev al Seminarului Teologic Ortodox "Justin Patriarhul" Campulung Muscel! Nici nu stiu de ce mi-am facut acest blog.........nici nu va oblig sa-l vizitati........nu va convine ceva......get out......va vizita altul pe care-l va interesa!
Un lucru este cert.........in acest blog se va vorbi intr-o mare masura despre Dumnezeu.........si sper sa fie de folos cuiva!
Cam atat am avut de spus in aceasta seara........nu pot sa stau prea mult la discutii pentru ca azi am avut teza la romana......iar maine dimneata am predica la bis Sf Nicolae-Namaiesti!