Despre BOTEZ

Botezul este o taina de o mare bogatie, asa cum arata numele multiple date in Noul Testament. El se da nu numai pentru iertarea pacatului stramosesc si numai copiilor (Ioan 3, 3; Rom. 6, 3-5). Botezul este si experienta personala a Cincizecimii, deoarece cel nou botezat intra acum in adunarea vazuta a Bisericii, alaturandu-se celor ce s-au sfintit in Ierusalim. De aceea, conditia esentiala a botezului este marturisirea pacatelor si afirmarea personala a Simbolului de credinta: <>. <> trebuie repetat si la primirea Tainei Impartasaniei, care e nedespartita de botez.

Prezenta Duhului Sfant in crestinul botezat este de o valoare incomparabila. Aceasta este asigurarea ferma ca cel botezat va fi cu Hristos in veci: <<>> (Gal. 3, 27). <> este insa o experienta constienta, activa. <> (Simeon Noul Teolog, Cuvantare morala, IV). Crestinul botezat nu este un corp inert, un cadavru. De aceea simtirea harului este un semn autentic al nasterii din nou inceputa la Botez. Crestinul este uns, consacrat, ca ostas al lui Hristos, al carui nume este inscris in Cartea vietii.
In practica Bisericii apostolice, pastrata in traditia ortodoxa, Botezul, Mirungerea si Impartasania formeza un singur si inseparabil <>. De altfel, Evanghelia de la botez: Matei 28, 16-20, introdusa de Apostol: Romani 6, 3-11 si de <>, se citeste dupa ungerea cu sfantul Mir a copilului. Dupa botez si mirungere, copilul este adus in fata altarului unde primeste Sfanta Euharistie. Cu aceasta, intrarea sa in Biserica vazuta este completa.

Ungerea cu Mir (instituire: Fapte 8, 14-17) este taina in care, prin ungerea cu Mir (sfintit de patriarhul Bisericii) pe organele de simt ale trupului si prin invocarea darului Duhului Sfant: <>, cel botezat este consfintit in unirea sa cu Hristos, i se confera darurile Duhului Sfant, fiind consacrat pentru o slujire in Biserica vazuta. Marturisirea de credinta ortodoxa (1642) face o analogie intre venirea Duhului Sfant asupra apostolilor la Cincizecime, si conferirea darurilor Duhului celor botezati prin Taina mirungerii: <> (Intrebarea CIV). Nicolae Cabasila ( Viata lui Hristos, III, 1-7) gaseste un element comun intre hirotonia preotilor si ungerea celor botezati, deoarece ambele se fac prin invocarea Duhului Sfant si prin punerea mainilor: <> <>.

Taina se da celor botezati prin afundare intreita in apa, in numele Sfintei Taine, dupa fagaduinta facuta chiar in Vechiul Testament (Ioil 3, 1; Fapte 2, 17). Potrivit principiului: fiecare Taina are efectul ei propriu, mirungerea este Taina <> ( Viata in Hristos III, 1). Daca prin botez crestinul participa la crucea, moartea si invierea lui Hristos, prin mirungere el participa la energiile Duhului Sfant, primind pecetea sfinteniei harului. Innoit prin baia botezului, credinciosul devine <> prin ungere (I Ioan 2, 20). Mirul este simbolul regenerarii, dar si al darurilor Duhului Sfant: <<>> (II Cor. 1, 21-22).

Mirungerea este o conditie de primire in Biserica Ortodoxa si la Impartasania acesteia, pentru cei ce au primit botezul in sanul si dupa ritualul altei Biserici crestine. Potrivit practicii Bisericii vechi, unele confesiuni crestine separa timpul botezului de timpul mirungerii (sacramentul confirmarii), pentru motive catehetice si pedagogice (la o varsta cand copiii sunt constienti si responsabili). In acest caz, confirmarea este facuta de episcopul locului, ceea ce pune in relief foare bine integrarea copilului in Biserica locala, reprezentata de episcop.

La patruzeci de zile dupa botez, copilul, baiat sau fata, este adus de parinti impreuna cu nasii la biserica pentru ritualul numit <>, care consta in introducerea copilului in altar si inchinarea lui in fata sfintei Mese. Cu aceasta el sau ea devine, in mod deplin, madular nou al parohiei respective.