Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul..

Totii ortocsii stim ca noi marturisim ca Dumnezeu Cel unul in Fiinta este intreit in Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant! Toate cele trei Persoane sunt egale si consubstantiale, Ele deosebindu-se intreolalta numai prin insusirile Lor personale.
Dumnezeirea Duhului Sfant a fost negata in veacul IV de catre pnevmatomahi, care au fost condamnati la Sinodul II Ecumenic (381). Acest Sinod a formulat invatatura despre Duhul Sfant precum urmeaza: "Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Care de la Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci" (art.8 din Crez).
In timpurile de dupa reforma, unitarienii au contestat divinitatea Duhului Sfant alaturi de rationalisti, sustinand ca nu este Persoana Treimica, ci o insusire sau putere a lui Dumnezeu, care il sfatuieste pe om.
Impotriva unor astfel de invataturi gresite, Biserica cea Veche, una si nedespartita,a marturisit totdeauna dumnezeirea Duhului Sfant, Care Isi ia fiinta din vesnicie din Tatal prin purcedere, dupa cum si Fiul Isi ia fiinta din vesnicie din Tatal prin nastere.
Ce este aceasta PURCEDERE mintea noastra nu poate intelege, dar Sfintii Parinti au aratat ca precum nasterea din vesnicie este modul prin care Fiul Isi ia fiinta sin Tatal, tot astfel purcederea este un alt mod, deosebit de nastere, prin care Duhul Sfant Isi ia fiinta din vesnicie din Tatal.
Intr-o veche rugaciune din canonul zilnic al Bisericii, adresata Duhului Sfant: "Imparate ceresc...", se cuprinde o adevarata teologie despre Persoana si lucrarea Duhului Sfant in Biserica si in lume. Duhul Sfant e numit "Imparate ceresc", deoarece asa cum Mantuitorul e numit "Imparatul cerurilor", si Duhul Sfant e numit astfel, pe temeiul insusirilor Lui comune cu celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi. Mai este numit "Mangaietorul" si "Duhul adevarului", asa cum Il numeste Insusi Mantuitorul in cuvantarea de despartire adrresata Apostolilor Sai (In 15,26). E numit "Mangaietorul", deoarece El va lua locul Mantuitorului, Care Se va inalta la cer, spre a ramane cu Apostolii in veac (In 14,16; 15,26), de asemenea "Duhul adevarului" deoarece El va marturisi despre dumnezeirea Fiului (In 15,26), precum glasuieste asa de frumos troparul Botezului: "Si Duhul in chip de porumbel a adeverit intarirea Cuvantului". Dupa ce Mantuitorul Il va trimite de al Tatal, Acela Ii va calauzi pe Apostoli la tot adevarul (In 16,13). In rugaciunea amintita, atotprezenta Duhului Sfant e aratata prin cuvintele "Care pretutindeni esti", dupa care I se precizeaza o alta insusire personala: "Si toate le implinesti", ceea ce inseamna ca Duhul Sfant e trimis in lume de Mantuitorul spre a implini lucrarea de mantuire a neamului omenesc, prin lucrarea Sa, El fiind desavarsitorul si sfintitorul oamenilor si al lumii (In 17,17-19). In continuare Duhul Sfant e numit "Vistierul bunatatilor", deoarece prin El oamenii primesc de la "Parintele luminilor" toata darea cea buna si tot darul desavarsit (Iac 1,17), dar in acelasi timp si "Datatorule de viata", pentru ca prin El viaza intreaga creatura, precum spune psalmistul (Ps 103,31).
Dar Duhul Sfant prin Care s-au facut descoperiri proorocilor, este si puterea sfintitoare, de viata facatoare si unificatoare in Biserica. El S-a pogorat sub forma limbilor de foc peste Apostoli in Ziua Cincizecimii, iar Pogorarea Lui a manifestat in chip vazut Biserica intemeiata de Hristos prin jertfa de pe cruce (FA 20,28). El ramane permanent prezent si activ in Biserica si prin El sporeste si creste insasi Biserica. El este "Duhul lui Hristos" si prin El Hristos este prezent in Biserica pana la sfarsitul veacurilor (Mt 28,20). Aceasta prezenta a lui Hristos prin Duhul Sfant in Biserica pana la sfarsitul veacurilor, i-a facut pe unii teologi sa vorbeasca despre o "Cicizecime" continua in Biserica. Sfantul Duh Isi realizeaza lucrarea Sa mantuitoare si sfintitoare in Biserica prin Harul Divin.
Sa incheiem aceasta tratare cu o rugaciune catre Sfantul Duh:
"Sfinte Duh, Tu Care clarifici totul, Care imi luminezi toate drumurile vietii mele pentru ca sa ajung la implinirea idealurilor mele, Tu Care imi dai Darul Divin al iertarii si al uitarii raului facut de altii, Tu Care in toate clipele vietii mele esti cu mine, dorec sa-Ti multumesc, in aceasta scurta rugaciune, pentru tot si sa-Ti spun, inca o data, ca nu ma despart de Tine niciodata, oricat de mare ar fi atractia lumii materiale. Doresc sa fiu cu Tine si toate fintele pe care le iubesc, pentru totdeauna. Iti multumesc pentru binecuvantarile Tale pentru mine si pentru toata lumea. Amin."

Inchei anuntandu-va ca acest articol a fost realizat cu ajutorul Sfintei Scripturi si al Dogmaticii Ortodoxe a Pr. Prof. Isidor Todoran si Arhid. Prof. Ioan Zagrean!

Doamne ajuta!